Cum zic... fac bine ca sa nu fac rau

Habar n-aveam ce titlu sa pun, dar mi-am adus aminte de Hagi in interpretarea Mondenilor... si am fost salvata.

Ma lupt cu lenea mea de cateva zile sa tot scriu pe blog ceva si se pare ca azi am castigat.

Nu stiu ce vroiam sa scriu zilele trecute, dar azi vreau sa povestesc mai multe.

De saptamana trecuta am inceput sa lucrez. Aveam mare nevoie. Inca sunt in perioada de proba dar sper sa fie totul bine si sa raman acolo. Nu e un job usor, dar nici extrem de greu. Ma solicita mult fizic, lucru care nu-mi displace. Am pauze, ma simt un angajat respectat, nu este un job stresant, deci e ok. Seful e chiar de treaba si atata timp cat el e multumit de mine, cu siguranta voi fi si eu multumita de el.

Ca orice loc de munca, are si avantaje dar si dezavantaje. Dezavantajele incerc sa le ignor ori sa le fac mai usor de suportat. E greu ca fac cam 2 ore pana in Baneasa si trebuie sa schimb vreo 3 mijloace de transport, e greu pentru mine sa ma trezesc la 6:30 (si automat sa ma culc la maxim 23:30), iar munca pe care o am de facut nu e chiar usoara... dar de toate astea aproape ca nu imi aduc aminte atunci cand ajung la timp la serviciu, cand seful e multumit de mine, cand se apropie ora de plecare, cand vad ca familia si apropiatii se bucura ca lucrez si mai ales atunci cand ma gandesc ca voi primi un salariu si nu voi mai fi nevoita sa apelez la familie si nu voi mai fi stresata in preajma zilei de chirie sau cand vin facturile.

Stiu ca job-ul pe care il am acum nu il voi avea pentru totdeauna, dar pana gasesc altceva mai potrivit pentru experienta si competentele mele, e perfect.

Eiii, cam atat despre job. Ah, si imi place si programul: 8:30 - 16:30 L-V.

Azi ma simt foarte bine... de fapt in seara asta, pentru ca toata ziua am fost foarte obosita. Dar dupa ce am facut putina ordine in camera, dupa ce mi-am facut baie si am aprins o lumanare parfumata... ma simt de milioane. Aproape... (de-abia astept sa dorm :P )

M-am obisnuit cu viata... adica stiu ca nu se poate sa imi mearga bine pe toate planurile, iar atunci cand toate par sa fie in ordine, ma astept la o neplacere. Mai stiu si ca mereu trebuie sa am un scop pentru care sa lupt. Iar eu ma lupt pentru facultate. Si pentru o relatie frumoasa cu iubitul meu. In ultimele luni mai mult el a infrumusetat relatia, cred. Eu vreau sa fac multe lucruri, dar astept sa am posibilitatea.

Il iubesc din ce in ce mai mult! Parca mereu ma reindragostesc de el. La mine chiar se intampla.

Mai ma bucur pentru niste chestii... cum ar fi ca am inceput sa ma inteleg cu fata care imi este colega de apartament, sau ca voi avea si o colega de camera, ori ca se intoarce mama din Italia (desi a stat doar o luna, imi este dor de ea), sau ca surioara mea scumpa, Maria, a inceput sa mearga la gradinita. O iubesc mult, mult si ma bucur s-o vad crescand.

Sunt un om cu necazuri si bucurii, dar fericit!