Eco-disperata?!

Azi am fost la o intalnire cu Guerilla Verde. Cine sunt ei si ce vor, cititi aici. Eu m-am dus pentru simplul fapt ca cei care aveau niste cuvinte de spus erau Cabral si Ariel. Chiar nu ii mai vazusem in postura asta, de oratori. Eram curioasa.

Dupa ce toata lumea si-a gasit un loc in sala 305 a Facultatii de Litere, o doamna (tipa Guerillei, din cate am inteles) a pus un film pe care l-am urmarit cu ajutorul unui videoproiector. Din ce imi aduc aminte, filmul se numea "No impact man". Subiectul principal era reprezentat de un tip care isi propunea ca timp de un an sa nu aiba absolut nici un impact negativ asupra mediului. El si familia lui (sotie + copil). A inceput prin a cumpara mancare ce a fost produsa pe o raza de maxim nu-stiu-cati-km (oricum, putini). A continuat prin a-i inlocui fiicei lui scutecele de unica folosinta cu scutece din lana. Nu stiu daca a reusit sa faca treaba asta timp de un an, pentru ca doamna de la Guerilla, presata fiind de timp, a oprit filmul. Ideea era ca tipul a avut o initiativa super misto si super greu de pus in practica si ca fiecare dintre noi isi poate alege una din metodele propuse de "No impact man" pentru a prelungi viata planetei noastre. Nu e nevoie sa recurgem la aceleasi metode radicale care ne sunt prezentate in filmulet, dar putem prelua una sau mai multe din acestea.

Desi eu nu sunt eco-disperata, asa cum era tipul din filmul pe care incepusem sa-l urmaresc cu interes la aceasta intalnire, Cabral, Ariel si inca o tipa al carei nume nu l-am retinut, parca mi-au aprins un beculet in capsorul meu mic si dragut.

Este foarte adevarat ca de multe ori ma spal pe dinti si las apa sa curga la robinet. La fel de adevarat este ca imi place sa stau pe laptop, cu televizorul aprins, in timp ce lampa (cu bec economic, va rog) ma vegheaza. Uneori ma mai cert eu singura spunandu-mi ca prea risipesc resursele planetei, dar in majoritatea cazurilor uit repede si mereu exista o data viitoare cand gresesc in acelasi fel. Insa imi promit mie ca de acum inainte sa consum macar un pic mai responsabil. Apa, curent... alcool :)). Chestia asta cu reciclatul selectiv inca nu ma atrage... Adica, mi-e putin greu. Dar stiu ca in cateva luni ma voi obisnui si cu asta. Doar ca nu am niste pubele din acelea ecologice pe langa mine. Dar macar hartia o pot strange si duce la un centru de reciclare.

O singura intrebare mi-a tot stat azi pe limba si imi sta de foarte multa vreme... De ce multe din aceste organizatii care se agita cu eco-indoctrinarea romanilor aleg sa-si promoveze evenimentele prin niste flyere tiparite pe hartie (mai ales) nereciclabila? Cel putin flyerele de la Guerilla Verde asa erau... tiparite pe o hartie destul de glossy, hartie despre care "doamna Guerilla" a spus ca este o hartie nereciclabila, sau cu greeeu reciclabila. Sau pur si simplu de ce aleg sa tipareasca mii de flyere? Reusesti sa strangi 50 de oameni la o conferinta, sa zicem ca toti prind mesajul, ei il transmit mai departe la 5 prieteni, sa zicem ca si aia inteleg ideea si o spun mai departe. Asta e ipoteza cea mai fericita. Chiar merita sa folosesti acest mijloc de promovare a miscarii ecologiste? Mie mi se pare... penibil ca tu, organizatie eco-disperata, sa folosesti atata hartie pentru care s-au taiat muuulti copaci... total aiurea. Pentru ce? Nu stiu daca e rentabil. Sunt de parere ca o organizatie de acest tip ar trebui sa aiba un impact negativ minim spre zero asupra resurselor plantei in incercarea ei de raspandire a invataturilor ecologiste.

Zic si eu.